Stimate președinte,

Dragi prietene și prieteni rotarieni,

Veți sărbători cea de-a 25-a aniversare a renașterii clubului, un club foarte drag mie, în pofida distanței. Din păcate, însă, din motive familiale, nu pot, spre marele meu regret, să mă aflu printre voi.

Am descoperit România în decembrie 1990, după Revoluție. Președinte al Clubului Rotary din Carmaux, am condus cu sprijinul multor parteneri, o misiune umanitară importantă la Sugag  și Alba Iulia: 7 vehicule, inclusiv o remorcă de tractor de 38 t, 33 de persoane, 2 echipe medicale, una care a lucrat la clinica Șugag, alta care a operat la clinica de oftalmologie din Alba Iulia (2 echipamente medicale au fost aduse din Franța) … Aceasta a cerut o pregătire laborioasă și angajamentul tuturor membrilor clubului nostru, un mic club, pentru a depăși toate obstacolele ivite. Stă în  puterea Rotary de a mobiliza energiile oamenilor în scopul de a stabili, într-o atmosferă de întrajutorare și prietenie, un lanț de acțiuni în beneficiul tinerilor, a celor în nevoie, de a milita pentru pentru pace, de a permite tuturor să se realizeze în mod diferit, înafara viaii profesionale sau a familiei.

Misiunea din decembrie 1990, făcută în condiții dificile, dar cu momente de neuitat (cf Caietele din România), a marcat începutul unei aventuri umane pline de satisfacții și utile, o mare întâlnire cu țara pe care am întâlnit-o în cincizeci de șederi.

După perioada  președinției mele (1990-1991), am devenit reprezentantul interesului public al Comitetului de Acțiune din D1700, iar în 1992, am devenit delegatul oficial al D1700 pentru afacerile cu România. Guvernatorul Jean-Pierre Cesari (1991-1992) m-a invitat să continui acțiunile în România și să ajut Districtul în aceste relații. În timpul primei noastre misiuni, echipele medicale au găsit multe cazuri cu probleme de vedere, drept consecințe ale avitaminozei. Cu Dr. Michel Tarroux, chirurgul oftalmolog care mi-a succedat la președinția clubului meu și cu care am participat la misiunea din 1990, am început o operațiune pe termen lung: formarea în tehnicile moderne de tratare a  cataractei. Michel Tarroux a călătorit în România și a ales clinica oftalmologică universitară din Timișoara. În timpul unei a doua misiuni, în februarie 1992, care ne-a condus la Ramnicu-Valcea și Sugag, materialul medical este depozitat in Timișoara la clinica condusă de pof. Chercotă. Se înființează o platformă tehnică medicală finanțată de D1700, iar Dr. Michel Tarroux deschide ciclul de instruire. Implanturile (1600) sunt furnizate gratuit de către laboratoare. Timp de peste 2 ani , chirurgi francezi, rotarieni sau nonrotarieni, au furnizat, aproape în fiecare lună, câte o săptămână de formare (Dr. Tarroux, Lalangue, Almendros, Mialhe Fabre Salvaing, Philippot …); mai mult de 1.500 de operații efectuate și o duzină chirurgi instruitți, dintre care unii au finalizat această formare prin stagii în Franța în Carmaux, Albi, Castres, … Auch (Dr. Manuela Buzescu, Cassian Babut …). Valeriu Carpanu, viitorul prim președinte al RC Timișoara, oftalmolog, a oferit asistență de neprețuit pentru a finaliza acest proiect, în care m-am implicat administrativ; Michel Tarroux și Jean-Christian Lalangue erau ancorele medicale.

În februarie 1992, la o întâlnire la Prefectura Timișoara, m-am întâlnit cu Viorel Coifan, sub-prefect la acea dată. Solicitat de colegi profesori de calculatoare la Liceul Grigore Moisil, mi-a cerut să ajut această instituție. Astfel s-a legat o relație specială cu această școală, care va avea ca rezultat o plasare a profesorilor de calculatoare în Carmaux, o donație importantă de material informatic, înfrățiri cu licee din Carmaux …. De-a lungul anilor, acțiunile se înmulțesc: ajutor pentru educație, pentru copii abandonați (orfelinate Resita, Timișoara, Babeni …), integrarea persoanelor cu handicap mental (Fundația Pentru Voi din Timișoara , Centrul Maldaresti), organizarea de schimburi între școli (Liceul JL Calderon și Colegiul Avram Iancu, Liceul G. Moisil din Timisoara, Liceul Silvic Râmnicu Valcea), cursuri profesionale (Franța și România) pregătire medicală, întâlniri academice, inclusiv cele de foarte mare succes din 1993 și 1994 la Facultatea de Stomatologie din Timișoara, cu Dr. Régis Nuszbaum, relațiile cu CCI Timișoara, donații de echipament medical (Clinica cardiologie Ascar II , Spitalul Babeș) calculatoare pentru școli, colegii și licee, prevenirea SIDA, promovarea limbii franceze, în special prin Centrul Cultural Francez din Timișoara. Toate au fost inițiate și duse la bun sfârșit datorită sprijinului femeilor și bărbaților care au fost relee eficace pe teren și asta m-a împins să lucrez pentru crearea unui club Rotary în Timisoara pentru a extinde acest lanț de solidaritate; primii a fost Valeriu Carpanu, Viorel Coifan, Oltea Copaci, Felicia Schulz, Dan Bedros, Mihail Avram, Robert Nuzsbaum, Gheorghe Bradea, Doina Busuioc, Laila Onu, Marius Popovici, Radu Cristodorescu, Radu Dimeca, Emilian Popovici, Emil Mateescu, Ligia Biris, Dana Vidaicu … și mulți alții. După aceea, mulți devin rotarieni. Gândindu-mă la ei, le-aș asocia toți președinții succesivi și membrii de care este legat Premiul atribuit mie în 2007 de către președintele Rotary International, fără a uita cluburile franceze Rotary, partenerii externi Rotary, guvernatorii din districtul meu, care mi-au dat încrederea. Pentru crearea clubului dumneavoastră, districtul 1700 și clubul meu au răspuns favorabil la cererea mea de cartare, care s-a adăugat celei a Rotary Club București, prezidat la acea dată de Andrei Combiescu. 

De la 21 mai 1994, când s-a înființat, clubul a crescut; are 70 de membri, a creat un club Rotaract și a creat mai multe cluburi. În 2010, a sprijinit un WCS semnificativ pentru fundația Pentru Voi, cu asistența și a RC Carmaux, Caussade-Quercy, Lunel La Grande-Motte și a districtului1700.

Clubul vostru este aproape de tineri și este implicat în numeroase acțiuni sau programe. M-ați onorat, și am fost foarte impresionat de asta, prin a deveni membru de onoare al clubului  în 1999 și prin atribuirea Diplomei de excelență în districtul dumneavoastră 2241, în 2009. Clubul vostru este a doua mea familie Rotary.

Stimate președinte, dragi prieteni Rotary, vă doresc o zi de naștere mare, un sfârșit de an rotarian și un început de unul nou cu puterea, entuziasmul și generozitatea care i-au marcat pe toți  ceilalți 25, pentru a vă angaja la o acțiune ce respectă mai mult mediul nconjurător, pentru a acționa împreună într-un spirit de serviciu și pace.